Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889 la ora 4 dimineaţa în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Ziua următoare, ziarul "Românul" anunţă moartea lui Eminescu.
Corpul acestuia a fost expus publicului în Biserica Sf. Gheorghe.
George Călinescu spune despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Orizonturi
Literare
125 de ani de la moartea lui M.Eminescu
Mihai Eminescu - Când însusi glasul
Când însusi glasul gândurilor tace,
Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii blând însenina-vei
Cu ochii mari si purtatori de pace?
Resai din umbra vremilor încoace
Ca sa te vad venind ... ca-n vis, asa vii!
Cobori încet... aproape, mai aproape,
Te pleaca iar zâmbind peste-a mea fata,
A ta iubire c'um suspin arat-o,
Cu geana ta m-antinge pe pleope
Sa simt fiorii stringerii în brate,
Pe veci perduto, vecinic adorato!
81
Sursa: ro.wikipedia.org