Revista Orizonturi Literare Iunie 2014 | Page 77

77

Nu te-am abandonat.

Am înșelat doar carnea.

Te-am căutat în toți ochii albaștri

Pe care i-am întâlnit,

Însă te-ai ascuns atât de bine

În trupul cerului,

Încât ar trebui să-mi construiesc

Cea mai ucigașă mitralieră

Să pot perfora cerul

Pentru a te găsi...

Fantoma mea eternă,

Nu voi iubi.

Nu voi trăda.

Nu mă voi desprinde.

Știu că mor prin tine cu fiecare poezie

și că îngerii își aruncă straiele

și se îndepărtează de mine

prin iubirea asta,

însă te voi căuta în continuare.

Te-am ales

și m-am scufundat ca o sirenă

în marea păcatului capital.

Nu voi înceta să te aud.

Peste urechile mele a crescut aurul părului tău,

Tare și greu cau un luceafăr depresiv.

Sunt însărcinată cu urma ta

și voi naște în eternitate

un pas mai strălucitor decât soarele.

Va fi pasul tău

Spre care mă voi îndrepta oarbă și disperată

Ca o stea deprimată.

Nu te-am abandonat.

Urma ta e coroana ochilor mei.

Sorbeam în zori

Răcoarea dimineţii.

Pe caroiajul de gresie

Primele raze desenau personaje

Şi pianul meu în formă de aripă.

Sunetele umpleau văzduhul

Din ele mi-ai împletit coroniţă.

Acum ascult liniştea.

Cine a lăsat pianina deschisă ?

Confirmare

Pianul meu în formă de aripă...

de Delia Feraru

de Liliana Popa