76
Câteodată îmi spun că nu mai scriu,
că nu mai am cuvinte-n mine
dar apoi încep să te descriu…
Încep să scriu despre tine ca despre
o poezie
ce-o recit la nesfărşit de pe-o bucată
de hârtie.
Câteodată îmi spun că nu mai scriu,
că nu-mi mai simt inima în stare
să dicteze
dar încep apoi să scriu de tine
şi cum a început să-mi pese…
Câteodată îmi spun că nu mai scriu,
că sufletul mi-e sec şi n-are ce să plângă
dar apoi încep să te descriu
şi scriu cu mâna stângă.
Nu sunt stângace, sunt doar atunci când e vorba de tine
fiindcă fiecare cuvânt ce te descrie
parcă mai mult mi te apropie…
Între mit şi realitate
Suntem noi, trecuţi prin viaţă
Precum capetele de la aţă
Ne-ntâlnim şi facem nod.
Eu sunt luna, tu o stea.
Ba nu, invers,
Chiar aşa…
Tu eşti luna, eu o stea
Strălucind oricând pe cer
Ca o lampă-n întuneric.
Între apă şi pământ
Nu-i o diferenţă mare.
Apa face din pământ mormânt,
Pământul din apă… mare.
Şi se-neacă unu-n-traltul
Renăscând apoi la soare.
de Rădoi Alina-Georgiana
Un fel de mine atunci când scriu...despre tine
Renaştere