Camera asta parcă devine din ce în ce mai mică. Poate ar fi trebuit întradevăr să arunc biletul ăsta. Dar nu mă pot desprinde de el. Ciudat cum am ajuns să stau închisă în propria cameră cu draperiile trase. În întuneric. Nu vreau să văd soarele... Nu vreau să aud cântecul păsărilor. Nu vreau să aud nimic. Vreau doar să înțeleg energia care iese din foaia asta simplă pe care o țin în mâini. Ceva mă cheamă în Valhala. Trebuie să merg acolo. Mike...
Fragment din carte
Sandra Coroian & Dragomir Mihai-Viorel
Am ajuns în cele din urmă în fața casei. Soneria a scos un sunet înfundat și trist.
- Gaia... răspunde...
- Pleacă! Nu vreau să ies. Nu vreau să văd pe nimeni. Pleacă nu auzi??? Strig, dar strig în mintea mea... sunt prea captivată de strălucirea foii din mână pentru a putea scoate vreun cuvânt.
74