- Există decât un leac,
O floare- ”rouă de lac”.
Dar este o floare rară,
N-o găsim în astă țară.
Poate-așa îmi e sortit,
Să fiu cal nefericit.
Și să colind în lung și-n lat
Privind la lacul fermecat.
Rostind cu sufletul înstrăinat,
Din ochi căzură lacrimi cristaline,
În lacul care-apoi a tremurat-
Născu o floare cu petale fine.
Licuricii ațintiți spre floare,
Admirau cât de frumoasă poate fi,
Revărsa lumini parcă din soare,
Iar pe Zeneea o vrăjea în mod sublim.
Cuprinzând atunci în palme floarea,
Zeneea o privi ca pe-o comoară-
Răsărind din doruri și chemarea
La gândurile de odinioară.
Orizonturi
Literare
Paradisul copiilor
70