Zeneea capu-și puse lângă lac,
Vorbea cu licuricii cu mult drag:
-Cum ați putea, licurici,
Să-mi găsiți prințul aici?
Iar voi păsări colorate
Și cu glasuri fermecate,
Cum să faceți o minune
Să apară-n astă lume,
Prințul meu cel mult visat
Pe care l-am așteptat?
-Noi trăind aici demult,
O legendă-am cunoscut,
Despre un prinț minunat,
Din ținut învecinat.
Un prinț chipeș ce-a plecat
Cu dor din al său palat.
Însă nu s-a mai întors,
Din drumu-i misterios.
Sticletele care îi însoțea,
Fiind părtaș la ce se povestea,
Le-a mărturisit ce mai aflase,
Când pădurile tot colindase:
Orizonturi
Literare
Paradisul copiilor
63