-Prințesa noastră prea frumoasă,
Ce gânduri, oare, te apasă?
De ce tristețea te cuprinde
Și-n ochii tăi un foc s-aprinde?
De-am țese un drum pentru tine,
Printre lumini și culori fine,
Oare calea de ți-am lumina,
Prințul tău vestit va apărea?
Zeneea adânc impresionată
De licuricii ce o însoțeau,
Le povesti cu dor de îndată
Ce gânduri inima îi măcinau:
-Povestea mea a început
În vremurile de demult.
Acolo pe culme-n zare
Într-un palat foarte mare.
Căci eu acolo locuiesc,
Dar pacea nu pot s-o găsesc.
Și mama vitregă mi-a spus
Că-mi va aduce-un prinț impus,
Însă sufletul meu spune:
Dragostea nu se impune!
Orizonturi
Literare
Paradisul copiilor
62