A fost odată într-un colț de rai,
Ce mărginea păduri prea luminoase,
Ținutul ce te lasă fără grai-
O armonie de culori frumoase.
Florile atât de delicate,
Copacii se înălțau către cer,
Păsări cu cântări melodioase
Te îmbiau în cel mai tainic fel.
Se contura parcă desprins din vis
Lacul ce strălucea pe înserate
Şi-n frumusețea unui paradis
Stele luceau în umbre minunate.
Noaptea se lăsa întunecată,
Prințesa printre umbre se plimba,
Farmec ea ducea în văl purtată
Liniștea caldă-a nopții o veghea.
Dar licurici o acompaniau,
Țesându-i drumul serpuit din stele,
Lumină blândă-n calea sa duceau
Trecând cu raze printre floricele.
Orizonturi
Literare
Paradisul copiilor
60
Zeneea și prințul pierdut