Orizonturi
Literare
ÎN CUMPĂNA VIEŢII
de Alexandru-Cristian Preda
Era noapte, şi totul pătruns parcă de o linişte apăsătoare. Ochii săi se cufundau tot mai mult în slovele aşternute pe o foaie albă de hârtie. Nu mai citisem niciodată pe chipul mamei o asemenea reacţie în faţa unei telegrame. Sincer, nici măcar nu ştiu ce era sau cum să socotesc comportarea sa. Ochii-i înlăcrimaţi plângeau într-un suspin prelung cu lacrimi ostenite. Urmarea a făcut-o să cadă pe gânduri… Suspinul încetase în încercarea de a-şi devia privirea din calea sumei exorbitante înscrise pe factura de la bancă, deasupra unei linii trasate în tuş negru. Se pare că mă edificasem cu privire la conţinutul acelei hârtii. Aşa este! Era o factură; acea foaie ştanţată cu însemnele băncii, în destinul căreia este încropită ruinarea economică a clientului.
- S-a întâmplat ceva? Întreb cu oarece teamă în glas, prevestind pricina din care s-a întristat.
- Cum? răspunde ea trezită parcă dintr-o reflectare profundă.
48