între
Munca
glamour ṣi ridicol
Munca – şi când mă gândesc la acest concept, nu pot să-mi refuz dublul sentiment -> al plăcerii şi al respingerii, care poate caracteriza fiinţa din `câmpul muncii`. De ce oare ne confruntăm cu această viziune a dublei măşti şi către ce parte tindem fiecare dintre noi când vine vorba de o mentalitate colectivă dar şi individuală?
Ne naştem şi devenim acest `persona project` al propriei existenţe, după care ne formăm măştile sociale şi individuale. Dar de ce am purta măşti şi de ce n-am avea un chip clar, neascuns, sincer şi perpetuu? ...
O analiză a muncii, o asociez personal cu o analiză a măştii, aceastǎ caracterizare a măştii şi a măştilor ei.
Când mă refer la o muncă ridicolă, asociez automat unei mǎṣti nefericite, unui context nefavorabil în care individul `presteazǎ` fără bucurie, fără entuziasmul unui om împlinit prin ceea ce face zilnic … un actor trist.
De ce alegem să fim nefericiţi, când avem liber arbitru întru a fi mulţumiţi? De ce ne complacem în ceva ce nu agreǎm, mai degrabă decât să devenim regi ai imperiilor noastre?