c.comparația cu alți adolescenți (fie chiar și frații mai mari) necesită atenție. Foarte adevărat că învățăm comparând și imitând, însă sunt cazuri în care comparațiile pot dăuna. Fiecare individ este unic în felul său și altă tipologie comportamentală/ caracterială dată exemplu ca fiind model poate duce la aversiune față de acea persoană/ comportament/ model. Astfel că e necesară multă atenție în exprimarea acestor comparații.
3. tabuul generației atotștiutoare. Faptul că pe vremea noastră era validat un anumit comportament adolescentin ca fiind tipar al succesului nu înseamnă că și acum a rămas același la fel de valid. Iar stereotipul verbal Pe vremea mea trebuie folosit de părinți în așa fel încât să nu determine reacții negative ale adolescentului. Fiindcă societatea este alta, iar noi trebuie să ne adaptăm ei și, evident, adolescentului de astăzi. Adevărat, bazându-ne pe adolescentul care am fost, pe experiența de părinte, pe informații și cunoaștere.
a.respectul, bunul-simț și dragostea nu sunt decât aspecte atemporale. Cu ele lucrăm primordial atunci când vine vorba despre copilul nostru, indiferent ce vârstă are acesta. Chiar și la maturitate. Ele fac parte din instrumentarul emoțional de bază și cu ele reușim să consolidăm relația de atașament părinte- copil.
b.încrederea și sinceritatea trebuie să facă parte din instrumentarul comunicațional de bază al oricărui părinte. Cu ele reușim să consolidăm relația de comunicare părinte- copil.
c.libertatea decizională și sfaturile bazate pe cunoștințe și informații solide despre potențialele alegeri ale adolescentului fac parte din instrumentarul educațional de bază. Cu ele putem consolida încrederea în sine a adolescentului viitor adult, învățămintele trase din greșelile proprii ale acestuia, asumarea eșecurilor și perseverența către succes.