POEZIE
45
Poate sfinții n-au știut de iubire-acolo sus
Și ne-au lăsat să suferim în corpuri vii,
Să evoluăm din alge-n timp ne-au spus,
Să plângem mereu și muritori să fim.
Cu tălpile goale te-am adorat în veșnicie
Și mi-am julit genunchii de pietre tot plângând,
Ți-am așternut regrete în marea mea cucernicie,
Dar n-ai văzut nimic prin lume tot trecând.
Privind în ochii-ți, am crezut că-i altfel,
Tu, singur călător timid, blajin.
Am realizat că lumea n-are parte
Decât de oameni ce devin declin.
Am văzut cum îți păsa de fapte,
Cum ocoleai iubirea așternută la picioare,
Nu m-ai lăsat lângă tine nicio noapte
Și mi-ai părăsit grija uscată-n zare.
Și plec de dor de tine și de mine,
Acum te las, o, suflet degradabil
S-aștepți clipa ce nu mai vine,
Ai fost tu, om printre oameni, adorabil.
Te…tu
de Voicu Geanina
Portret
Aveai un nume, odată, cândva,
Aveai un loc, acolo, undeva,
Aveai o zi, o oră, un minut,
Acum, toate pulbere s-au făcut.
Am fost odată, cândva,
Am fost acolo, undeva,
Am fost o zi, o oră, un minut,
Acum sunt doar un necunoscut.
Din minte numele l-am uitat,
Din suflet locul l-am aruncat,
Timp sacrificat, e în van,
Toate s-au dus într-un an.
Nu vreau un mulțumesc,
Nu vreau nimic omenesc,
Nu vreau niciun cuvânt,
Privește-mă necunoscând.
Aruncând priviri în trecut
Văd un fals început,
Rămănând cu un regret:
Am crezut într-un portret.
de Ganea Alina