interviu
35
“Celebrul vals din filmul “Gingaşă şi tandră mea fiară” este una dintre cele mai faimoase compoziţii muzicale ale secolului XX, preşedintele american Ronald Reagan considerându-l drept cel mai bun vals al secolului respectiv” –Jurnalul.ro
În ciuda piedicilor ce mi le-au pus cei din Chişinău din conducerea comunistă, s-a întâmplat aceasta. Dar şi în ciuda colegilor însă, despre care n-aş spune că nu m-au trădat înainte cu două zile de a se petrece concertul. S-au speriat de conducerea de vârf şi nu au venit niciunul la Bucureşti, ori măcar să mă fi prevenit cumva cineva dintre ei, nu… Ce e drept, că şi azi aceşti lingăi ce stau cu conştiinţa liniştită, sunt deja favorizaţii altei conduceri. Nici nu le doare capul pentru onoarea lor, ori a aceluia ce la vremea cuvenită i-a susţinut să facă carieră. Şi, totuşi, situaţia să schimbă. Am mai avut concerte mari şi mai mici la Ateneul Român, la Iaşi cu colectivele operei române de acolo, în parcul ”Titan-Parcul Muzelor” din Bucureşti, la care am fost de curând cu ocazia celebrării Limbii Române, la invitaţia Primăriei sectorului 3 prin persoana domnului Robert Neguţă, şi a conducătorului artistic al Casei Artelor de la acest sector, doamna Alice Barb. Am înţeles că mă doresc cu concerte cei de la Craiova, cei de la Piatra-Neamţ, dar şi din alte părţi, însă cam din partea cărora slăbuşor am auzit c-au mârâit, fiind ei nu prea siguri, căci puţin ne cunoaştem. Anul acesta (2014) am fost decorat cu Ordinul ”Pentru serviciul cinstit în faţa Patriei” şi înalţat în grad de ofiţer de către Preşedintele României, domnul Traian Băsescu. Surpriza mai mare mi-a fost pentru mine că m-au primit recent ca Membru de Onoare în Uniunea Interpreţilor din România. Asta da!! Ceva se schimbă. Păcat că e cam târziu… Cineva a spus: pentru ca să iubeşti, trebuie să cunoşti. Sper că ne vom cunoaşte mai bine de acum şi se vor mai limpizi apele Prutului, care posibil ne va servi drept portativ pentru scrierea noilor muzici, despre care să sperăm va completa Hora Mare de la munţi şi pân- la mare, ceea ce aşteaptă cu nerăbdare TIMPUL nostru al românilor.
Am convingerea, însă, că numai apariţia unei singure persoane poate determina prin cazul său particular, ca mergând în beneficiul oamenilor şi al Comunităţii să aducă pacea. Printre concertele ce se petrec în Chişinău, Moscova, Sankt-Petersburg, sau în Kursk, ori în Bucureşti, nu conteaza unde, ele servesc exact întocmai acestei idei: de ai aduce pe oameni împreună, consolidându-le idealurile, muzica fiind menită să-i aducă la o aşa natură mai tolerantă, iertătoare, gratificantă, la acea stare din care au înflorit florile, sau la Graţia prin care zboară fluturii, ori aceia care drimuieşte cursul omenirii ca fiind cuprins numai de împăcare, înţelegere, şi, se pare că, din care soarele iese mai luminos. – compozitorul Eugen Doga.
Interviu realizat de Valerian Mihoc