interviu
34
Eu mereu le simt lipsa…… mie mereu nu-mi ajunge nici acum tăcerea lui Vieru, pe care o ascundea el acolo în adâncul lui, în comoara lui spirituală, energia cea cosmică, care se prefăceau în bijutării poetice! Îmi lipseşte şi Loteanu….El era un –‘Un Vulcan’- căruia i-au stopat ‘erupţia’ aceia care se temeau de lava lui fierbinte, ce venea precum torentul cel puternic care şi aşa a rămas numai abia pe jumătate a fost descoperit şi explorat… Dar ce jumătate!!! Să dea Domnul aşa ”jumătăţi” la mai mulţi!
„Cântec pentru tine
În mine iarăşi dorul se aciuă/Te chem să vii, tu, cea, în care cred,/Frumoasă ca un revărsat de ziuă/Şi blândă ca o inimă de ied./
În numele dumbrăvilor pletoase,/Ce-ţi scutură flori de tei în păr,/Eu zmulg azi vălul vorbelor frumoase/Şi muşc adânc din crudul adevăr.” – de Emil Loteanu
Cu plecarea lui a dispărut şi filmul poetic romantic. De atunci nu mai scriu nici eu muzica care mi-a creat cândva o anume carieră, m-a făcut cunoscut şi solicitat pe tot globul pământesc. Din acest triunghi creativ, a rămas doar o singură – bară – în care s-a strămutat pentru totdeauna memoria anilor petrecuţi împreună. În mine s-au adunat sclipirile astrale pe care le-am cules de la aceşti mari artişti şi le-am împletit împrerună într-o cunună de diamante, o coroană pe care noi am pus-o pe capul neamului nostru şi aşa dezbinat şi anevoios cu speranţa… Cine ştie oare dacă această cunună se va mai încununa cândva cu marea noastră familie a neamului nostru întregit, ce anume i-ar putea aduna la o masă rotundă (?), la care noi trustrei am petrecut copilăria şi am gustat mămăliguţa galbenă ca floarea soarelui… S-ar putea vreodată, cândva…?
- Maestro, nu întâmplător am ales un citat din Ioan… Dvs. sunteţi cunoscut de către cei din domeniu pe mapamond, de oamenii de culturăşi nu numai, este cunoscut şi faptul că aveţi din ce în ce mai multe invitaţii la evenimentele importante din România ca invitat special. S-ar spune că românii abia acum vă descoperă, însă existăşi zidul de netrecut al indiferenţei… el este pentru cultură în genere şi nu faţă de dvs. . Care este de fapt relaţia dvs. reală cu ţara mumă din care se trag strămoşii dvs. şi cam care vă sunt impresiile faţă de oamenii ei în ceea ce va priveşte personal şi mai ales în ceea ce reprezintăaprecierea muzicii dumneavoastră?
Maestro Eugen Doga : Timpul m-a despărţit de muzica mea… Ea şi-a câştigat prieteni pemapamond, a unit generaţiile omeneşti de peste tot, fiindcă o ascultă toate vârstele a pătruns până în subterane, în ’podurile’ lumii, în cabinele cosmonauţilor ori în şcoli la baluri de adio, în lume cât şi în ţară. Nu mai vorbesc de miile de însurăţei, care o dansează ca primul dans de nuntă. ”Cascada de Paris” am auzit-o în Shanghai cântată la acordeon de un chinez, iar valsul din filmul ”Mândră şi tandră mea fiară” – am auzit-o personal la intrarea în Luvru (Paris) ca ‘’vals vechi franţuzesc’’,după cum mi-a spus cerşetorul ce-l cânta la vioară. Eu ce puteam să-i spun…?
Şi totuşi acest ‘mare’ pârăiaş, care este Prutul este mai puternic decât tancurile ce vor să-l facă să dispară, fiindcă nu l-a putut trece muzica mea pe timpul comuniştilor şi parcă nici acum cu democraţii. Am vrut să fac măcar un CD cu muzica mea din filme la ”Electrecord”, dar după doi ani şi ceva de tăcere am fost anevoit să-mi retrag înregistrările gata făcute în Rusia. Aceştia din Chişinău nu m-au invitat nici o singură dată pentru plecări în România la/cu concerte ori fără ele. Chiar după marele succese pe care le-au avut filmele ”Şatra” şi ”Maria Mirabela” nu s-a schimbat nimic. Graţie doar Ateneului Român din Bucureşti, mi-a fost propus în anul 2008, ca în cadrul orchestrei filarmonicii ”George Enescu” să-mi sărbătoresc jubileul de naştere. Guvernul României, în frunte cu domnul Popescu Tăriceanu pe atunci, şi cu ajutorul personal a neobositei reprezentante în Guvernul României pentru Relaţiile cu Moldova, doamna Ambasadoare Iuliana Gorea Costin, prin concursul conducerii filarmonicii, să aibe loc concertul ce pentru prima dată a avut loc aşa şi astfel a lăsat frumoase impresii la spectatori.