interviu
33
Maestro, Eugen Doga, este inclus în lista celor 200 cele mai mari personalităţi ale lumii! – Breaking News
Cunosc mulţi poeţi care se alimentează din imaginile terestre, iar alţii de la cele extraterestre, cosmice. Emil Loteanu în poeziile sale uneşte pămîntul cu lumea extraterestră (”m-am logodit cu cea mai îndepărtată stea”). El pictează cu pensule de veveriţă, dar în acelaşi timp bate cuie în stavila timpului ca să-o facă mai tare, mai puternică. Eu deseori îl vedeam în curtea studioului ”Moldova-film”, unde dânsul a început cu succes să filmeze filme documentare şi artistice. Câtă frumuseţe şi câtă inspiraţie a depus Emil în filmul său poetic ”Poienele roşii”! Acolo pentru prima dată a fost filmată Svetlana Toma, eroina celebrului film ”Şatra”. Şi aici, dar şi în următoarele filme Loteanu s-a consacrat ca un poet, ca un romantic, ca un îndrăgostit de frumuseţea omului şi a naturii.
Pe Grigoge Vieru personal l-am cunoscut mai târziu. Însă, cântece pe versurile lui pentru copii scriam de mult. Auzeam numai că dumnealui scrie ceva important ba cu unul din compozitorii din Moldova, ba cu altul şi nici nu mă prea preocupa problema cunoaşterii acestui Vieru. Chiar un pic mă supăra această risipire a poetului… spre deosebire de Loteanu, care era concentrat numai într-o direcţie în creaţia sa. Şi, iată că în 1979 destinul a făcut, să mergem împreună la Bucureşti pentru a începe lucrările la filmul ”Maria Mirabela” regizat de Ion Popescu Gopo, un mare om de cultură şi un mare regizor. Pe ambii ne-a ales dumnealui pentru acest proiect fiindcă suntem basarabeni, cunoaştem rusă şi ne va veni mai uşor a lucra cu ruşii de la Moscova. Era să fie o colaborare româno-rusă-sovietică la acest film combinat.
‘’Muzica e cea mai perfectă formă de expresie!’’ – compozitorul Eugen Doga
Atunci pentru prima dată au fost într-un cadru eroii jucaţi de actori şi cei desenaţi de pictori. Vieru, sărmanul, cel care era obişnuit să lucreze liber, pentru prima dată s-a ciocnit de problema limitelor, a condiţiilor legate de timp, a caracterului impus de scenariu, de ritmul de lucru şi multe altele despre care el nici nu bănuia că există. Eu am păstrat o mulţime de schiţe făcute de Vieru atunci pentru acest film. El de obicei scria repede şi foarte rar când mai făcea variante. Noi petreceam ore întregi la pian în doi, ori cu Gopo până ce el era să fi găsit varianta cuvenită. Îmi mai amintesc de cele zeci de probe pentru începutul cântecului principal al filmului ”Maria Mirabela”, până într-o dimineaţă când vine bucuros Vieru cu frumoasa sa metaforă – ”sub cerul ca umbrela…”. Melodia apoi, singură parcă a mers la mine ca pe sine de tren accelerat, care ne-a bucurat pe noi şi care i-a venit pe plac şi lui Popescu Gopo. Era un mare poet Vieru! Şi un mare român!
”Ce în mare se varsă/ Cale întoarsă nu are./ Apropiatu-m-am de cântec,/ Ţara fiind departe” – Grigore Vieru
Pe versurile lui am scris foarte multe cântece care au avut şi mai au şi azi succes la cântăreţi şi la public. Cu el am lucat şi la o cantată pentru cor de copii şi orchestră simfonică, care a fost cântată şi în România la Iaşi în vara aceasta (2014). Vieru şi Loteanu mi-au fost sursă de creaţie, de simţ artistic, artizanism pe încercări serioase în arta comună. Cu ei am trecut traseele necunoscute atunci de mine în ale creaţiei, asemenea lui Columb ori Maghelan în drumurile lor pe mări, către ţinuturile ulterior descoperite. Am ajuns astfel şi eu de a scrie muzică la capodopera poetică ”Luceafărul” de Eminescu, după libretul lui Loteanu, ori un cântec-recviem la moartea mamei de Vieru… A fost o încercare spirituală puternică, care putea să aibă loc numai pornită de la marele talente, sau de la marile forţe creative artistice după cum erau aceşti doi trimişi al Domnului în calea mea, dar şi pentru toată cultura românească şi cea universală.