proza
21
În copilărie a fost privată de libertate, având părinți bogați dar autoritari, era măcinată de invidie în timp ce-și asculta prietenele vorbind despre petrecerile la care se duceau sau despre băieții fermecați de șarmul lor feminin. Tânjea după o picătură de libertate, acum are paharul plin și-l savurează fără rezerve. Cu un tată ocupat de afaceri și o mamă pătimașă alcoolului, nu primea atenția de care are nevoie un copil. Până și în ziua de azi are momente în care se simte nedorită, simțind acelas gol lăuntric încă din copilărie.
Andrei a cunoscut-o în liceu, o vedea în fiecare pauză, pe holul școlii și devenise deosebit de interesat de ea. Aflase de la prietenii lui că e majoră, cu încă un an de liceu, iar el doar un proaspăt boboc. Se simțea inferior față de orice băiat de vârstă ei care o curta. Totuși sentimentele puștiului rămase la fel de înflăcărate. Încerca să se convingă singur că se chinuie de prisos, ea nici măcar nu știa că există și singura lui posibilitate era să o admire în secret. În timpul orelor, se fâstâci numai gândindu-se la ea. Nu putea înțelege nimic din ce predau profesorii, căci în mintea lui se derulau năluciri amoroase. Încerca să asculte muzică de pe telefon, dar simțea că orice ritmică și vers au fost concepute doar pentru ea. Un gând îl străfulgeră “Sunt înrobit de iubire”; pesimist, se resemnase.
Întinși în pat și pătrunși de sudoarea de după, contemplează la planuri de viitor. Andrei arată reticiente, cunoscând fierea Andreei, știe că ceea ce vorbesc ei este doar un capriciu pentru ea. Cuprins de lacuna melancoliei, realizează, pentru prima dată, că ceea ce se petrece între ei este doar ceva de moment, doar o satisfacere a nevoilor efemere și nu poate zidi nimic temeinic cu ea. Totuși este înlănțuit de iubire oarbă, simțindu-i ecoul încă din adolescență. Cum ar putea să renunțe la o femeie ca ea? În văzul tututor, Andrei deține un trofeu de aur și asta îi satisface amorul propriu. Oare va mai întâlni o femeie de rangul ei sau va găsi tragerea de inimă în a se complace cu o femeie nedorită de mulți? Răscrucea de drumuri la care se află îl macină, simte că orice decizie ar lua are urmări nefericite. Se simte prost și are nevoie de mai multă certitudine. Femeia de care și-a legat ființa așa de tare ar fi liberă să-și găsească alt bărbat. Amintirile ei cu Andrei s-ar muta într-un colț obscur al minții, făcând loc la altele noi cu un alt bărbat. Întotdeauna a crezut că goliciunea trupului ei îi era exclusivă, îi este de neconceput să piardă până și acest privilegiu elementar. Altminteri, i-ar fi mai ușor, însă aceste gânduri îl tulbură până în rărunchi. Într-un moment de conmplatie, îl străfulgera gândul de a-i luă viață, că nici un bărbat să nu se bucure de ea și astfel, după logică lui, s-ar emancipa. La început, acest gând era o refulare, dar simplitatea soluției s-a revelat ca o posibilitate. Până la urmă, reneagă orice fel de intenție neagră.
Își aprind amândoi câte o țigară și, stând în bucătărie, sorb din cafeaua proaspăt făcută. Andrei sta pe scaun doar în boxeri, ea stă rezemată de calorifer într-un tricou alb și larg, având chiloți negri. Discută fleacuri cu tematică cotidiană, precum ce a pățit vecinul lor, cu cine s-a maritatat celebritatea x sau câtă șpagă a luat primarul. Nu o mai înghite, începe să o privească ca o femeie oarecare, focul lăuntric care îl făcea să o privească ca pe o nestemată își pierde din intensitate. Îi privește cu dispreț orice gest de mângâiere specific feminin.Pe un ton zeflemitor, îl întreabă:
-
-
-
-
-
Vocea femeii tremură, simte că își pierde controlul asupra propriei sale “jucării”. Andrei este cât se poate de indignat de vorbele ei. Într-adevăr, el a fost ca un prozelit din momentul în care a cunoscut-o. Niciodată nu-i mai vorbise așa, ca unui lacheu. În sfârșit, a demascat șarpele cu chip de maică.