proza
19
Andrei se trezește, se uită frenetic prin apartament, pe fereastră, pe sub pat: Andreea nu-i aici. Își ia geacă de piele și iese în stradă cu trauseu spre restaurant. Ajunge la local, un spațiu mic decorat cu gusturi de țoapă și finețuri de mitocan. Îl întreabă pe patron, singurul care lucrează acolo, unde este pachetul.
-
-
-
Patronul, un grăsan cu tricoul pătat de ulei, îl apucă puternic de braț și-l cară afară. Se petrecuse ceva, Andrei înmărmuri, cum să nu știe patronul de pachet? Gânduri cât mai răzlețe îi trec prin minte “Poate Andreea l-a luat și a vorbit cu patronul să nu-mi zică nimic. Dar dacă Andreea nici n-a fost aici?” Inima începe să-i bată puternic și observă că gură îi este uscată. Odinioară, după o noapte de răsfăț și senzualitate în cârciuma de la colț, venise casă și o găsi pe Andreea într-un maieu negru și chiloți de aceeași culoare. Nu avea sutien. Ea se năpusti asupra lui și începuse să-și satisfacă pornirile sălbatice, urmase o noapte de voluptuozitate.
Trezit ca din vis, își amintește că aseară, împreună cu Andreea, fumase droguri, numai așa că să-i facă pe plac și ca să fie apreciat de ea, o țigară rulată duse la alta și tot așa. “Dacă nu există nici un pachet? Doamne, ce-i cu mine? Mai bine mă car de-aici cât mai repede.” Își încălcase principiile, el nu mai puse gură pe o țigară aromată niciodatăși simți cum șarpele negru al amorului propriu rănit îl mușcă de suflet, însă Andrei nu-și exteriorizează angoasă față de ea, ci se taxează singur în cuvinte dure. Făcuse asta doar ca să se mai culce odată cu ea, să-i simtă ardoarea care-i stimulează fiecare celulă din corp, îmbinându-se cu ea pe culmile extazului. O iubește mult, doar pentru ea, Andrei este doar un puștan care abia deschise ochii la lume, neexperimentat și naiv.
Andrei şi Andreea
de Ghiuzan Gabriel