Revista Orizonturi Literare iulie 2013 - Page 12

Piesă de teatru Ma îmbrac în patura nesfârşitei veri Încercând să mă transform în ce-am fost ieri , Sute şi mii de clipe din regie În acest moment se răsfrâng în mine . Încerc să-mi pun o simplă mască, albă Astfel o să par necunoscut... În această lume în care necunoscutul A câştigat iar eu am pierdut . A luat tot ce a fost frumos din lume A luat tot ceea ce-am simţit Am rămas din păcate Doar cu ceea ce-am trait . Piesa se-apropie de final, Jucându-se în grabă scena, Spre a mulţumii întregului public Că le-a urmărit tandema . Sute de aplauze se aud Din întuncata parte-a sălii, Sute de oameni se ridică Spre a aplauda victorii. >>> Dragomir Mihai-Viorel, Teleorman <<<