Revista Orizonturi Literare ianuarie 2015 - Page 9

Condeiul inimii

9

Aura Popa închină unul din poemele sale chiar celui care dă viaţă poeziei. Îl defineşte într-o manieră caldă, privindu-l ca pe “cel ce mângâie seninul” când soarele răsare. Mai presus de toate îi caracterizează misiunea ca fiind de o importanţă covârşitoare, aceea de ne oferi “pâinea şi cu vinul cuvintelor”. Iar cuvintele poetului sunt sfinţite cu trudă:

“Poet e cel ce mângâie seninul

În ochii fiecărui răsărit,

Cel ce ne-aduce pâinea şi cu vinul

Cuvintelor ce-n trudă s-au sfinţit”.

De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-şi etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinţei”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viaţă versurilor:

“Cel ce porneste vântul cu-o scanteie

Şi doar cu-o provocare face troc,

Cel care arde pentru o idee

Vreascuri de suflet şi îşi face foc

În vatra stăruinţei. Cel ce naşte

(Iar în travaliul lui te regăseşti)

Prunci de lumină. Pentru a-l cunoaşte

Încearcă printre rânduri să citeşti”.

Ca ultimă idee, Aura Popa subliniază faptul că poet este cel care călătoreşte spre a-şi îndeplini visele într-o lume a luminii unde “adaugă paşi cu fiecare rând”, înaintând spre veşnicie:

“Dar nu te aştepta să-i vezi cuprinsul

Întreg şi nins în niciun lan de gând.

Poet e cel ce îşi urmează visul

Şi-adaugă paşi cu fiecare rând….” ( Poet )

de Alexandra Mihalache

Tutoriale video IT de calitate în limba română. Noi te învăţăm tot ce trebuie să ştii în domeniul IT.

www.tutorialevideo.info