Revista Orizonturi Literare ianuarie 2015 - Page 26

SuperBlog

26

Însă cum îmi doresc enorm să particip, la cât de bine mă cunosc, n-o să am nicio restanță!

4. Ce te-a motivat să scrii şi să mergi mai departe într-o competiţie atât de mare?

După cum spuneam, mi-a fost dor să scriu, iar acesta a fost motivul principal pentru care am continuat. Nu-mi place să fac lucrurile pe jumătate, și-n plus, răsturnarea neașteptată a clasamentului nu m-a lăsat să renunț, ci m-a ținut într-o tensiune continuă. Una plăcută.

5. Odata ajunsa pe locul 2, putem spune că cunoşti reţeta succesului. Care este aceea? Ne-o împărtăşeşti şi nouă?

Cred că e foarte important să acorzi fiecărei probe câteva zile, timp în care să cercetezi prin toate ungherele minții și ale sufletului o firimitură de idee. Nu cred că există nici măcar un articol participant căruia să-i fi cunoscut finalul atunci când am început să scriu primele rânduri. Lucrurile pur și simplu au curs de la sine. Un alt aspect important îl reprezintă perseverența. Întotdeauna am fost de acord cu ideea că degeaba ești talentat, dacă nu ești și muncitor. Iar în SuperBlog se aplică foarte bine zicala asta.

6. Ai avut momente în care te-ai gândit să renunţi? Ai greşit ceva pe de-alungul competiţiei?

Nu m-am gândit nicio clipă să renunț, cu toate că și eu am resimțit dezamăgirea de pe urma unor note acordate. N-am judecat niciodată juriul, ci m-am judecat pe mine. De acolo vine dezamăgirea, din faptul că n-am putut mai bine. Țin minte că au fost nopți în care dormeam neliniștită, știind că a doua zi urma să primesc o notă de care nu eram prea sigură. Nesiguranța asta mi-a dat de gândit și-am înțeles atunci că mă pot autoevalua. Conștientizam, deci, dinainte ce-am greșit și nu mă simțeam neîndreptățită de jurați.