Revista Orizonturi Literare ianuarie 2015 - Page 13

Ne preocupă

România

13

Este, oare, posibil ca în baza unor ideologii dezafectuoase să construim viitorul acestei patrii? Se pare că da. Hotărâri ce fac dovada sigură a unui cinism inconştient, luate în cunoştiinţă de cauză de statul asiduu care, în ciuda împotrivirii fireşti a poporului cu privire la anumite decizii luate împotriva (iar nu pentru!) României, continuă să vegheze, probabil, (doar) la propriile nevoi. Am certitudinea că prin însemnătatea acestor proiecte soluţionate, în cele din urmă, de companii străine, căci despre asta este vorba, nu vom face altceva decât să scoatem la vânzare resursele naturale ale României. De ce? Nici nu există explicaţie mai concludentă capabilă să demonstreze făţiş interesele reale, dar neloiale ţării, exprimate de autorităţi.

Tradiţie românească sau afacere străină?

Nereuşind prin mijloacele proprii, lipsa de iniţiativă şi epuizarea timpurie a ideilor au contribuit majoritar la preluarea, cumpărarea de către investitorii străini a celor mai multe proiecte demarate iniţial de statul roman. Astfel că, un procent mai mare de 60 % dintre proiectele propuse sunt puse în aplicare de companii străine. Canadienii ţin să preia comanda asupra exploatărilor de la Roşia Montană, italienii şi grecii dau dovadă de calităţile unor constructori pedanţi în construirea autostrăzilor, puncte de legătură între cele mai importante repere din ţară, iar chinezii vor avea o contribuţie substanţială la ridicarea ori consolidarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

În primă instanţă, aş dori să fac unele remarci şi comentarii de factură pur personală în privinţa controversatului proiect de la Roşia Montană. Unele instituţii guvernamentale şi parlamentare aflate de mai multe ori în consiliu pe tema explorărilor şi a exploatărilor din zona vizată, au aprobat ceea ce va reprezenta un pericol major pentru populaţie, în genere, cât mai ales pentru localnicii aflaţi în imediata apropiere a posibilului viitor areal de desfăşurare a lucrărilor de exploatare miniera. Referindu-ne doar la partea economică, constatăm cu stupoare că la finalizarea lucrărilor, României îi revine o sumă infimă din totalul valorii aurului şi al celorlalte minereuri extrase. Cu alte cuvinte, în mod legal, sub supervizarea şi acordul scris al statului roman, ni se sustrage o sumă enormă din zăcământul de minereuri neferoase, parte definită a patrimoniului naţional. Pe de altă parte, mediul va fi serios afectat. Aproximativ 2300 de hectare urmează să fie despădurite, sute de mii de copaci fiind retezaţi de la rădăcină, patru masive muntoase vor fi detonate, alcătuind un crater cu un diametru de 8 km. şi o înălţime de 185 de metrii. Iar acesta este doar un episod din seria de distrugeri ce vor pune pe butuci sănătatea localnicilor. În centrul unei gropi abisale formate în folosul acestei acţiuni, se va găsi un imens lac de decantare cu o suprafaţă totală de peste 300 de ha., un adevărat focar de infecţii, un depozit de 200 de tone de cianură, cantităţi care ulterior vor fi re-emise în atmosferă, poluând aerul cu tone de acid cianhidric, asemenea lagărelor de exterminare naziste. În acelaşi timp, sate întregi vor trebui strămutate, cimitire şi mai multe biserici se vor topi sub dogoarea chimică a spaţiului otrăvit.