Revista Orizonturi Literare ianuarie 2014 | Page 7

Activitatea mea nu se rezumă doar la "vreau să fiu vedetă rap și să mă recunoască lumea". Aș fi ipocrită să spun că-mi displace asta, dar nu ăsta e unicul și supremul scop. Nici nu consider că ce fac e meritul meu, ci mai degrabă un dar pe care aleg și îmi face plăcere să-l șlefuiesc și să-l antrenez cu timpul. Tocmai de-aia simt că atunci când ai ocazia să transmiți ceva unor oameni care sunt dispuși să te asculte, e bine să n-o irosești, ci chiar să ai ceva de spus, care poate avea o consecință constructivă. Pe lângă convingerile pe care mi le exprim în unele piese, da, recunosc, în altele nu renunț nici la elementele de ego rap (care mă leagă de începuturile mele ca MC și care sunt modul meu de relaxare după sobrietatea din restul pieselor).

De ce hip-hop şi nu alt gen muzical? Ce impact are muzica hip-hop asupra oamenilor?

Are un mare impact, mai ales că rap-ul e genul muzical cu cea mai mare proporție de versuri. Și nu e vorba doar de cantitate, ci și de calitate, sunt atâtea aspecte stilistice complexe în compoziția unui text.

Mă pasionează foarte mult procesul creativ, pot spune chiar că asta e partea mea preferată. Îmi place să stau ore întregi să-mi storc creierii cu un instrumental pe repeat la exasperare, până sunt complet mulțumită de ce iese, chiar dacă asta presupune renunțarea la câteva/multe ore de somn; îmi place să notez rime și dume care-mi vin dintr-o dată în cap în cele mai neașteptate momente ca apoi să le folosesc într-o piesă la momentul potrivit și mă simt mult mai împlinită să-mi cheltui banii și timpul pe ore de studio decât dacă aș merge la "shopping" sau alte îndeletniciri mai feminine.