Fusesem permanent însoţită de o oarecare luciditate, pentru că doream să scap cumva, să fug de acolo oriunde, sau să mă salveze cineva, într-un fel, zbuciumându-mă în acelaşi timp să găsesc chiar eu soluţia.Fără nici un efort, îmi aminteam în amănunt tot visul şi toată oroarea ce pusese stăpânire pemine treptat, de la început şi până în final, când simţisem că explodez sub presiunea ei, fiindcă nu reuşisem să găsesc o portiţă de scăpare pentru a fugi cât mai departe, pierzându-mă în neantul singurătăţii, în care să-mi regăsesc pacea interioară.
Fusese o înlănțuire de imagini ciudată, încă din start mă încercase o nelinişte tulburătoare, deoarece eram singură într-un loc necunoscut, într-o noapte ca de Halloween, iar străzile erau ticsite de personaje ciudate, zgomotoase, cu fizionomii hilare, de parcă asistam la o paradă intergalactică. Îmi simțeam pupilele dilatate de groază, iar inima îmi bătea năpraznic, în timp ce valuri de căldură mă năvăleau sistematic, epuizându-mă psihic. Auzeam tot ce se vorbea, dar fără posibilitatea de a întelege un cuvânt, căci se discuta într-o limbă nepământeană, aşa că umblam năucă şi speriată de acel loc înfricoşător şi tainic, încercând să-mi dau seama unde mă aflam şi de ce.
Era o noapte fără lună şi fără stele, dar oraşul era totuşi luminat de nişte torţe ciudate ale căror flăcări pluteau de-a lungul străzilor, având forme bizare, culori şi dimensiuni diferite, încât nici una nu semăna cu cealaltă.
Eram îmbrăcată ca o menajeră din secolul al XIII-lea, dar desculță, cu părul cârlionţat care îmi ajungea până la glezne, sârmos de-mi pişca tot spatele şi-mi biciuia umerii şi braţele, făcându-mă să merg într-un ritm alert, cu capul pe spate, încercând să-l îndepărtez pe cât posibil de mine.
Nu ştiam unde voiam să ajung şi ce rost avea călătoria mea în noapte cu acea liotă ciudată,care părea să nu se sinchisească de haosul care domnea la orice pas.
> Fragment