Revista Orizonturi Literare februarie 2014 - Page 55

Povestea unei fete

Povestea unei fete poate avea multe regrete

Poate fi plină de iubire sau fără sentimente;

Ce-i mai dur e că amintirile rămân

Apasă pe umerii ei şi nu-i arata în faţă un drum.

15.09.`91 prima ei zi de liceu

Nu ştie pe nimeni şi e cam greu;

De atunci pe holuri l-a zărit,

El avea mai târziu să-i facă sufletul fript.

Nu-şi vorbeau, nu se cunoşteau,

El o simţea a lui, ea cu colegii îl bârfeau,

Treceau zile, treceau luni,

Ochii lui până la ea făceau mii de drumuri.

Din senin a venit vara lui `92.

Deci primul an s-a terminat.

Cum a început, ei tot nu erau amândoi,

Avea să aştepte trei luni, sufletul îi era amar.

El o visă, ea nu-l vedea.

El o simţea, ea nu-l ştia.

El o desena în suflet,

Ea uneori avea viziuni cu el în cuget.

Toamna lui `92 greu a venit,

La liceu, el ochii în aruncă spre infinit,

Fata nu era în prima zi,

Sufletul lui începuse a se înnegri.

Două săptămâni el n-a văzut-o

N-a ştiut că în spital era

Pe trecere o maşină a lovit-o

Mergea agale, piciorul ei zdrobit era.

Când a văzut-o ar fi plâns.

Ştia că dacă o face nu o ajuta,

Aşa că subtil el ia surâs

Erau pe drumul bun, iubirea înfiripă.

Şi-a luat inima-n dinţi şi ia vorbit

De îl întrebi nu ştie ce au vorbit,

Ştie acum că faţa îi dulce-n exprimare,

Rămâne să se plimbe într-o zi cu soare.

Trec repede doi ani şi mai au unul de liceu

Şi-au vorbit şi s-au plimbat mereu,

Toţi îi ştiau de nedespărţit

Fata, băiatul formau un cuplu unit.

de Marius Crăciun