Revista Orizonturi Literare februarie 2014 - Page 53

Spre infinit

Mă urci pe culmi înalte,

de fericire pline

şi mă arunci cu patimă

înapoi spre tine.

Îmi mângâi chipul blând

în fiecare seară

şi-apoi îmi săruţi ochii

parcă pentru ultima oară.

Şi mă-nfior la gândul

că ai putea pleca,

şi-mi bate inima în piept

şi am să mor de-ar fi aşa.

Tu, chip frumos, chip luminos,

în aste vieţi depline,

iubeşte-mă şi ia-mă

oriunde pleci, cu tine.

Caută-mă

Mă pierd în tine cum mă pierd în mare

şi-mi sunt apuse visele, cum sunt pleoapele tale

şi unde-mi sunt palmele acolo ai să-mi renaşti,

soarele să-l apui

când mă pierd în tine,

căci sunt a nimănui.

Căci mă macină multe, multe îmi sunt străine vorbe

Cum sunt privirile străinilor

pe străzile goale şi sobre.

Cută-mă în tine, acolo sunt pierdută

în ruine de tine şi cuvinte pentru muritori.

Lasă-mă să ies ţinându-te de mâna

rece, ca o stâncă pentru pictori.

Singură îmi port pe umeri

şoaptele nebune ca într-o furtună;

pe mare, mă pierd din nou în tine,

caută-mă iară.

Poezii scrise de Rădoi Alina-Georgiana