Pur şi simplu sărea pe pereţi, se căţăra ca o maimuţă drogată spre uimirea slujitorilor. Singurele momente de linişte erau cele în care stăpânul servea masa de seară. Trei bărbaţi înalţi, deşiraţi cu feţe palide, păr verde şi irişi violeţi au adus tavele cu bunătăţi. Llerg prepara de unul singur merindele, dar aranjarea şi servirea cinei depindea de slugi. În acea seară patronul a renunţat la dieta cu suc de morcovi, dorind să se ospăteze demoneşte. La felul întâi a servit paté din inimi de nou născuţi cu garnitură de unghii de picioare şi a băut un cocktail de sânge grupa ABIV, cu plasmă, bucăţi de sfeclă roşie şi morcov ras deasupra. Felul al doilea era o plăcintă din foi de piele de boşorog umplută cu salată de maţe, iar desertul consta într-o gustărică uşoară din degete de copii orfani.
Când s-a sfârşit ospăţul o servitoare bolnavă de tuberculoză a venit să strângă resturile. Tusea ei seacă l-a scos din sărite pe Llerg, iar el fără să mai şovăiască i-a răsucit gâtul omorând-o. A luat cadavrul în braţe şi a mers cu el în laboratorul său. Pe o masă de operaţie i-a deschis toracele, i-a scos organele vitale, apoi prin nişte tuburi a montat-o la un aparat de extras sânge. După un sfert de oră trupul amărâtei arăta ca o prună deshidratată. Sângele colectat a fost depozitat în borcanele dintr-un congelator. Cu ajutorul mai multor instrumente chirurgicale Llerg a extras pielea femeii, apoi i-a secţionat toracele ca să poată ajunge la coloană. De acolo a extras cu o pompă lichidul celebrospinal. „O să-l amestec cu lapte de bivoliţă şi poate o să iasă o brânză bună. Cu restul organelor chiar nu stiu ce să fac. Cred că o să le dau la câini, iar plămânii îi voi păstra pentru experimentele de laborator.”
La scurt timp după ce şi-a încheiat muncile, stăpânul s-a întors în salon. A luat o carte din bibliotecă şi s-a aşezat pe fotoliul vişiniu. Unul din cei trei bărbaţi cu părul verde i-a adus o cană cu suc de sfeclă. Când să plece Llerg l-a oprit zicându-i: “Vezi că am concediat-o pe sluga bolnavă. Nu vreau să transform conacul într-un focar de infecţie.” Patronul a rămas singur veghind lumânările de trandafir şi rubinele din candelabru. Peste conac domnea ecoul surâsului de fierăstrău.