Revista Orizonturi Literare februarie 2014 - Page 49

Sub lumina roşie a neonului bărbatul se tăvălea pe covorul ros de molii. Covorul era vechi, imbâcsit mirosea a câine ud, a amoniac. Lumina roşie îi estompa din urâciune şi îl făcea să semene cu o carpetă ordinară. Pereţii oranj ai încăperii zâmbeau ironic, se învârteau de colo-colo, se înălţau, apoi brusc se prăbuşeau. Mobila părea ca de piatră; fotoliile încurcau trecerea, vitrina şi dulapul stăteau să se dărâme sub tonele de praf depuse de-a lungul anilor. Singurele elemente stabile erau pânzele de păianjen. Ele atârnau şi se extindeau prin toate ungherele odăii. Drujba, unicul element neatins de alterare zâmbea sub razele stacojii ale neonului şi tremura nerăbdătoare să iasă din anonimat.

Llerg sub impulsurile minţii sale sadice a luat drujba şi a început să măcelărească mobilierul. Întâi a dărmat vitrina cu bibelourile de porţelan, le-a călcat în picioare, a luat bustul lui Cupidon şi l-a trântit de perete. Zgomotul produs a speriat servitorii de la etajele inferioare. Aceştia strigau: „Stăpâne, ţi-e rău? Ce s-a întâmplat?” Llerg nu mai auzea pe nimeni. Era beat de furie; ura îl seca şi-a ardea până în adâncul fiinţei lui. Foamea de-a ucide şi setea de răzbunare au pus stăpânire pe el. „O să vă omor pe toţi, pe toţi o să vă chinui. Nimeni nu va scăpa de tăişul drujbei mele!”

După două ore de măcel Llerg a fugit spre coridoarele cu lumini portocalii, apoi a coborât în salonul vişiniu. Acolo îl aşteptau servitorii cu masa gata. Când s-a aşezat să cineze tăcerea a pus stăpânire pe salon. Spre deosebire de odăile de la etajele superioare aici era curat. Menajera se îngrijea tot timpul de starea mobilei în stil Ludovic al XIV-lea cu tapiţerie stacojie şi cusături din fir de aur. Stăpânul conacului işi petrecea cea mai mare parte a timpului în această încăpere. Dimineaţa cânta la chitara electrică, la prânz chema musafiri pentru a-i delecta cu reţetele propii, iar seara citea la lumina candelabrului de rubine. Llerg nu a suportat niciodată cristalul, nici diamantul. El prefera să mediteze admirând lucirea lumânărilor de trandafir prin granat, rubin şi agată. Singur cumpăra lumânările şi le monta în candelabru fără a se sui pe o scară.