Care ar fi principalele diferenţe între români şi chinezi? Pe de altă parte: ce îi apropie?
Ne apropie cu siguranţă vechimea. Chinezii au creat o limbă, o scriere, o filosofie a vieţii răspândite în Asia. Acelaşi lucru l-au făcut în Europa strămoşii noştri daci.
Iată o cheie a succesului. Diferențe de fond nu există.
Dacă aţi vrea să ştiţi, eu nu văd nici o diferenţă între oameni, între rase şi seminţii,
între bărbat şi femeie; între oameni există unele deosebiri, iar ele ţin de gradul de inteligenţă, de educaţie, de cutumele locului...
Cum a evoluat China în cei 14 ani în care aţi fost acolo?
China a evoluat, evident. Comunismul ajunsese la extrem în anii aşa-zisei revoluţii culturale. După principiul taoist, acel fenomen s-a epuizat şi s-a preschimbat în opusul său. În decembrie 1978 a avut loc o faimoasă întrunire a mai marilor Chinei, politic vorbind, iar liderul de atunci, Deng Xiaoping, a anunţat reforma, liberalizarea, împărţirea pământului (şi atenţie, nu foştilor proprietari, ci suprafaţa arabilă a fiecărui sat s-a divizat între ţăranii prezenţi în sat în momentul acela),
libera concurenţă, circulaţia oamenilor necontrolată de organele de ordine, libertatea individuală. Azi se văd rezultatele. Putere economică mondială în plin
avânt. Prosperitate generală.
În anul 1978 am publicat împreună cu cineva o carte care conținea asemenea idei înnoitoare emise și puse în practică în China: Deng Xiaoping, Opere alese, Editura politică. Tirajul impresionant s-a epuizat într-o săptămână.
Mie politica îmi repugnă. Spuneaţi 14 ani. Ce ziceți de 24? 1989 – 2013. Cât a evoluat România, câtă prosperitate generală s-a acumulat în aceşti ani şi cât a crescut avuția unor nimeni? Cine ar putea răspunde? Nu cumva în Europa politicul
subminează viaţa?