Revista Orizonturi Literare februarie 2014 | Page 21

Bună ziua. Aţi făcut, român fiind, o carieră clasic chinezească: cărturar demnitar. Există puţini români, în special intelectuali, care nu au în bibliotecă măcar una dintre cărţile dvs. ( traduceri din chineză, eseuri - cărţi despre China) pentru că şi-au dorit să aibă aceste cărţi, totuşi vreţi să vă prezentaţi cititorilor noştri?

Greu. Începem cu o întrebare atât de complicată! Eu sunt trăitor în zodia definită de carte şi de cultul muncii. Îmi place să citesc, să scriu, sa lucrez. De mic copil.

Aşa m-a clădit Dumnezeu. Vedeţi dumneavoastră, sunt câteva modele de a trăi. Iar viaţa este un poem creat de fiecare om cu sângele propriu, este proză scrisă cu faptele sale. Vrem sau nu vrem, ne place sau nu, suntem ceea ce oferim omenirii.

Cel mai des îmbrăţişat este modelul încrâncenării, când reuşita este confundată cu râvna acumulării, cu îmbogăţirea pe toate căile. Îmi displace şi modelul risipirii într-un trai uşor, gând turmentat, a cărui substanţă este dată de distracţii strânse

într-un laţ care te cuprinde şi până la urmă te sugrumă. Există atâtea modele, care de care mai ispititoare. Care să fie modelul perfect? Eu am fost scindat între slujba la împărăţie şi carte, e adevărat, exista exemple ilustre.

Modelul cărturar- demnitar a existat în China feudală, de când Împărăteasa Wu Zetian din Dinastia Tang a introdus legea după care demnitarii erau promovaţi numai dintre cărturari, prin concurs, indiferent de originea socială, punându-se

capăt tradiţiei de a fi aleşi din rândul nobilimii. În era modernă, modelul s-a stins şi în China, iar în Europa există accidental, fiindca politica o fac partidele şi ştim cu toţii ce fel de oameni se află în fruntea oricărui partid, oriunde în lume.

Aţi „ dispărut” o vreme, nu ne- aţi mai dat traduceri şi eseuri despre China. Interval în care însă aţi scris câteva romane, unele deja publicate. Totuşi dragostea dintâi nu se uită nici în traduceri. Veţi lansa un nou volum „ Părinţii Sistemului FilosoficTaoist” . Este taoismul atât de diferit de gândirea românească din cotidianul nostru?