Obicei de iarnă
Afară ninge, cu năsucu-n geam
Privesc la tata care-şi face rostul.
În curte-i zarvă şi eu nu ştiam
Că astăzi de Ignat se taie porcul.
Dinspre coteţ se-aude geamăt scurt
Dau să privesc, şi-l văd târând afară
Porcul, înjunghiat acum în gât
Îşi da obştească, ultima suflare.
Mi-e milă şi încerc să nu mai plâng
Când tata-mi face semn să-mi dea codiţa
Nu pot să-nghit şi izbucnesc în plâns,
Căci l-am iubit pe porc, săracul Ghiţă!
Când mă suiam sus pe spinarea lui
Şi mă trântea-n noroi în bătătură,
Era o joacă , dar ştiam că va veni,
O zi când o să-l taie pe-al meu Ghiţă!
Şi vâlvătăi de foc se-nalţă-n cer
Din paiele cu care îl pârleşte
Aştept cu nerăbdare să îi cer
Şoriciul cald, ce-n mână se răceşte.
Aşa e datina la noi, cei din Carpaţi
Când sărbători de iarnă bat la uşă,
Se taie porcul şi se fac cârnaţi
Se leagă toba şi se-afumă şunca.
E datina pe care moşii cei străbuni
Ne-au dat-o s-o păstrăm cu străşnicie ;
De sărbători să fim darnici şi buni
Că asta-i cea mai mare avuţie!