Altă poveste de iarnă
Gabriela Ana Bălan
Abia i se vede năsucul din fular
Obrajii roşii,prichindel pierdut în munţi de nea
A colindat şi pe la uşa mea
Cu banii câştigaţi şi-a cumpărat vioară
Copilul cântă la ferestre îngheţate
Până la primăvară, oamenii buni îi ascultă poveştile
Seara nu cântă .Priveşte
La lumina felinarului printr-un ochi aburit
La fereastra unui castel părăsit
Vede spiriduşii, din tolba fermecată
Împrăştie praf magic de zăpadă
Din troiene ies în ritm de vals cosânzene
Pe fiecare fulg pluteşte un înger
Dimineaţa găseşte arcuşul viorii vrăjit
Trece cântând în urmă-i stelele de gheaţă se aprind
Păpădia zorilor se transformă în fulgi albi de lapte
Pe ce cărări departe departe l-o fi purtat
Un nor azi-noapte? privind peste umăr
Îşi vede fraţii dormind într-un lujer
Îşi vede părinţii într-un sat liniştit
Visează că iarna-i vioară şi îi cântă în strune
Până la vară .Copilul doarme liniştit
Toţi plâng.El nu s-a mai trezit.De atunci
O femeie bătrână colindă prin nămeţi
Cu o vioară în mână