POEZIE
32
Acalmie
de Elena Valeria Ciura
Curând se-aşterne liniştea-n cătun-
Ploaia spălase crâng şi drum şi case;
Un câine pripăşit, neoportun,
Lătra dintr-un cotlon, visând la oase…
Luna-şi făcea plimbarea milenară
Şi lumina zgârcită printre pomi,
Ascunsă-n ochii oamenilor, noaptea,
Cu liniştea-i te îmbia s-adormi…
Sub coasta unui drum, pe o cărare
Se prăbuşise bradul sub secure,
Căci furii-n noapte ades se strecurau-
Ce trişti se iveau zorii în pădure!
Şi luna calm se duce spre zenit-
Cu ea deodată gândurile noastre-
Ne vom trezi cu planuri fără rost-
Şi vom pleca spre alte zări albastre…