Proză
12
“O femeie nu este o ființa a cărei existență depinde doar de ea însăși; fiind o ființă relativă, existența ei depinde de altcineva, de un bărbat”. Bărbatul mereu a știut cum să conceapă o filozofie de ordin actual, moral pentru a prelua frâiele puterii, determinând femeia la o dependență eternă…
Prin urmare, femeile trebuie să devină cetățeni cu responsabilități familiale și civice, iar educația lor ar trebui să aibă ca rezultat o independență eonomică, având ca și consecință dreptul la libertate și demnitate, putându-și alege liber, orice profesie dorește în funcție de abilitățile pe care le posedă, și nu în ultimul rând, ea trebuie să-și exercite dreptul de a fi reprezentată politic.
Drepturile omului sunt condițiile principale care permit fiecărei persoane să se dezvolte și să-și folosească calitățile fizice, morale, intelectuale, socio-afective și spirituale. Aceste drepturi au un caracter universal și se aplică tuturor ființelor umane.
Din păcate, drepturile femeilor nu se încadrează în această categorie, având ca feedback consecințe de ordin major în ceea ce privește felul cum societatea privește și judecă aceste drepturi de bază care cauzează diverse impedimente în dezvoltarea vieții femeilor.
Privind conceptul drepturilor omului dintr-o perspectivă feministă, se evidențiază diferența dintre drepturile omului și drepturile femeilor, notând faptul că este necesară o responsabilizare cu privire la respectarea drepturilor femeilor și schimbarea modului în care aceasta este privită în societate.
Feminismul – noțiuni generale
De la persecuție și pana la a fi ignorate, femeile nu au avut aceeași soarta politică ca a bărbaților. Ele au nevoie de o ideologie, teorii și politici pentru ele și despre ele, gândite de ele, în colaborare cu bărbați care nu consideră că își pierd valoarea ca oameni, ca cetățeni și oameni de profesie, dacă le tratează pe femei ca parteneri sau competitori. Prin urmare, feminismul a luat naștere ca reactive defensive și ofensive împotriva misoginismului și sexismului, amândouă având o răspandire globală și temporală. Aceasta nu ar fi luat naștere și nu ar fi fost necesară dacă nu există o societate patriarhală, dominate de misoginism și sexism.
Termenul “misoginism” are în principal conotații psihologice, constând în prejudecata, în timp ce termenul sexism are conotații mai ample (legale, entice, sociologice, politice), având ca factor determinant discriminarea. Primul termen arată ura, frica sau disprețul față de femei, sursa lor fiind ideologia determinismului biologic și interpretarea diferențelor natural ca surse ale dizabilităților, în special o dizabilitate intelectuală. Femeile sunt văzute mai emoționale, imprevizibile, mai puțin raționale, ilogice sau de neînțeles. Când a fost acceptat faptul că ceea ce contează este mediul înconjurator în care trăim și felul în care suntem educați și nu ce suntem din punct de vedere biologic, misoginismul a luat o alta față, și anume : nu femeile sunt cele disprețuite ci feministele.
Feminismul liberal românesc
Prof. Țigan Adela Daniela