Revista Orizonturi Literare august 2014 | Page 31

Revista Orizonturi Literare - august 2014

Nimeni însă nu știa

De ce lătra Lipan de zor,

Și oricât se agita,

Tot nu găsea un ajutor.

La doctorul lor din sat

Se opri câinele-n poartă

Și puternic a lătrat

Disperarea să o-mpartă.

Doctorul n-a înțeles

La-nceput ce vrea Lipanu,

Însă-si aminti atunci

De bătrânul său Șerban.

Când ajunse la căsuță

Bătrânul era la pat,

Palid stând lângă măsuță

Pe doctor l-a salutat.

-Cum de te-ai gândit să vii,

Tocmai acum să mă ajuți?

Eu credeam că nu mai stii

Că mai trăiesc și că mă uiți.

Doctorul s-a întristat,

Mirat, pe loc i-a povestit,

Cum câinele l-a chemat

Azi cu lătratu-i ascuțit:

-Păi Lipanu m-a adus,

El m-a chemat către tine,

Azi l-a poartă l-am văzut,

Lătra speriat la mine.

-Deci Lipanu te-a chemat!

Eu, în sfârșit, am înțeles

Un prieten m-a salvat

Fără-a avea un interes.

Doctorul l-a consultat

Făcând cele necesare,

Pe Barbu l-a vindecat

Și l-a pus iar pe picioare.

31

Paradisul copiilor