Revista Orizonturi Literare - august 2014
În jurul orei 12 vine şi cine trebuia să aibă grijă de mine şi să mă „înveţe” meseria de jurnalist. Aaa...să nu uit că eram acolo de la ora 9 dimineaţa. Bun, am ajuns şi în renumita redacţie, unde am văzut dintr-o dată zeci de ochi aţintiţi asupra mea, iar eu mă tot uitam pe lângă mine de parcă aveam vreo aţă ieşită din haine sau altceva mai rău. Dar cum se uitau toţi din redacţia aia la mine mi-a ramas clar în minte. M-am prezentat iar persoana care trebuia să-mi fie îndrumător mi-a dat sarcina să scriu o ştire, după ce mă documentez aprofundat. Eu cum voiam să fac cea mai impresionantă impresie, m-am avântat asupra calculatorului şi, după ce îmi aminteam ziarele, televiziunile şi radio-urile din Dâmboviţa, am vrut să încep treaba. Ce să vezi? Nu aveam internet la acel calculator. Ce era culmea? Că restul redacţiei avea. Cunoscatoare a acestul mediu, am început să repar problema. Umblă după cabluri, roteşte-te pe lângă birou, scoate cablu, bagă cablu, dă-i disable, dă-i enable.....şi tot aşa am zăbovit un sfert de oră. M-am dat bătută şi i-am spus unui băiat de lângă biroul meu să-mi rezolve problema.
15
Proză...