Revista Orizonturi Literare august 2014 | Page 12

Revista Orizonturi Literare - august 2014

I-a trimis tabloul insa, femeia l-a ascuns în podul căsuței in care traia. Din acea zi, belșugul parca intrase la ea in casă.

Nu mult după aceasta, a venit la tanar un vecin bogat care l-a rugat să-i picteze nevasta bolnavă, pe care, știa de la doctori, că o va pierde în curând.

La scurt timp după ce tânărul a terminat tabloul, femeia si-a recăpătat cu totul vigoarea și sănătatea.

După încă vreo două astfel de întâmplări, oamenii au inceput sa poarte vorba despre neobișnuitul talent al pictorului iar, comenzile a tot felul de personaje lacome de averi și onoruri au început să se înghesuie... Dar asta nu era ceea ce pictorul nostru isi dorea cu ardoare...

Într-o noapte si-a părăsit pe furiș casa bogată, în care nu se simțea fericit și a plecat în lume. Pentru un blid de mâncare picta tablouri fermecate oamenilor lipsiți de ambiții otrăvite.

Urma lui se pierde apoi, în apa uitării, cu care timpul ne stropește drumurile pe pământ. Tablourile sale mai sunt încă de găsit pe alocuri, cu magia intactă, dublată de o condiție de blestem.

Acum vreo sută de ani străbunicul meu și fratele acestuia mai mic au fost duși de tatăl lor la un renumit muzeu. Lucruri minunate erau expuse și bărbatul s-a mirat că nu exista nici o grijă pentru paza lor. Intendentul le-a explicat binevoitor, că nu era nevoie, deoarece între exponate exista acest tablou pictat de pictorul de bine, care ferea casa de gânduri rele. Atât tatăl cât și fii s-au arătat foarte curioși să afle mai mult.

Intendentul le-a spus toată povestea pe care acum ai auzit-o de la mine și în plus, le-a spus cum mai pot fi găsite unele dintre tablourile vrăjite.

În mod special, le-a vorbit despre unul anume, care îți împlinea orice dorință dacă îl aveai și despre care, un vizitator îi povestise că auzise în drumurile sale.

12

Proză...