Revista Orizonturi Literare aprilie 2015 - Page 29

POEZII

29

AŞ FI PUTUT SĂ FIU

Aş fi putut să fiu cine nu sunt

Un gând frumos---ajuns caricatură.

De când mă ştiu născut-am din cuvânt...

Şi-s plămădit din carnea lut-natură.

Se duse vremea... Zâmbeam şi la luceferi,

Când timpul mângâiam sau îl trăgeam de barbă.

Acum, bătaia vântului alină ochii teferi,

În vreme ce-s ascuns şi plâng mocnit în iarbă.

Aş fi putut să fiu un zâmbet,

Dar lacrimă-l opreşte să apară...

O, cum doare forţă unică de rânjet,

Schiţând din univers o viaţă liniară !

Ah, nici măcar în vers nu îmi găsesc aleanul !

Unde e frumuseţea din lumea ce-o priveşti ?

Muscand din firul ierbii mi-ndepartez amarul,

Prin mozaic, prin umbre, prin lumile cereşti.

Mă caut în culoare în sunet şi în pace.

Ascunsă-i fericirea-n momentul ce-l urzesc.

Prin carne-mi curge timpul secundele vivace,

Din inima-mi cresc maci...ei viaţă înfloresc.

Ajuns, acum, să fiu o floare --- cea de mac,

Din vechiul timp, eu, dragostea vestesc

Simbol şi-al morţii ---al gurilor ce tac.

...dar toate sunt din cursul cel firesc.

3 apr 2015

Mara Emerraldi