Revista Orizonturi Literare aprilie 2015 - Page 27

POEZII

27

CU VOCE STRĂVEZIE

Un suflet de copilărie

Printre frunze-ncet îmbie -

Nu degeaba parcu-i loc de melancolie.

C-afară toamna e târzie,

Că-i ploaia verii argintie,

Că luna îşi coboară printre crengi raza aurie...

Când în verde stă sclipire

Parcul pare-o amintire

În care toţi anii trişti printre frunze-adie.

Deodată simt sufletul buneilor ca o povaţă vie

Ori poate mi-a părut? Poate-i o nălucire?

Poate-aici printre crengi e-a mea copilărie

Şi mă străg-acum cu voce străvezie -

Cine ştie? Cine ştie?

LUI VASILE ALECSANDRI

De ce-atât de puţin Poete?

De ce-atât de puţin ai scris -

Trei volume ca trei fete

Care ochilor s-au prins.

Însă coborând lumină

S-au dus cu a zilei Soare

Şi-acum vie amintirea

Mai cere-un vers, mai cere-o foaie.

Trist este Soarele

Când de zi se despărţeşte

Cu Poezia Dumitale

Acelaşi simţ mă copleşeşte.

Îmi şopti atunci Poetul

Din natură şi din nori -

Zburau spre cer două păsări,

Creşteau mândre două flori.

de Vlad BADRAJAN