Revista Orizonturi Literare aprilie 2015 - Page 26

POEZII

26

a plecat, s-a întors şi iar a plecat. un an întreg de

terapie socială nefondată, în lumina artificială a unui bec

atârnat deasupra unei mese, la care de multe ori se strâng

cele mai lucide minţi şi se evaporă în deşertul halucinatoriu

al sfintei aşteptări.

prieteni, amici, rude, străini buimăciţi de erori,

căzuţi în golul dintre cuvinte, stând pentru a nu ştiu câta

oară în faţa cicatricelor colective întrebându-se ce rost are.

ideile lor revoluţionare, nişte salve de foc

consumate rând pe rând

în Bodie.

vă strig, o fericiţilor, să nu uitaţi de noi,

copiii lui rodin – epave gânditoare

din lacrimi şi gunoi.

de Justin Dumitru

Revelație

de Voicu Geanina

Te-am întâlnit pe țărmul vieții,

Mă întâmplam printre vapoare și pescăruși.

Mi-am pus mâna în palma sorții

Și m-am trezit cu tine dincolo de mii de uși.

Și-am plâns.

Am smuls din purpur lumina-n asfințit,

Să-ți fac doar ție cunună de iluzii,

Dar n-am știut că-n tumult mi-e sortit

Să mă înec în sunete ca surzii.

Și-am plâns.

Am pus deoparte glasul de himere,

Crezând că tu ești demon păcătos

Urcat pe-o scară printre stele,

Căzut apoi ca muritor în jos.

Și-am plâns.

Și-am plâns prefăcut o clipă în oglindă,

Văzând un înger cu un demon.

Ai aripi albe care să surprindă

Căderea unui negru domn.

Și-am râs.