Next stop, Făgăraş, mai exact am poposit la cetatea de tip Vauban, Făgăraş, o zonă cu o istorie bogată şi tumultoasă. Fortificaţiaa fost centrul unuia dintre cele mai vechi domenii din Transilvania, care în 1632 cuprindea 62 sate. Construirea unui punct militar în această zonă avea o semnificaţie strategică: se afla la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov, învecinându-se cu Ţara Românească şi constituind un punct de apărare al S – E Transilvaniei de incursiunile tătarilor şi otomanilor. După ce a funcţionat pe rând ca cetate, reşedinţă princiară şi garnizoană, în perioada contemporană, castelul a fost transformat în închisoare comunistă.
M-am gândit foarte mult la o carte care să se potrivească cu această zonă şi ca o primă variantă am ales Cei trei muschetari de Alexandre Dumas, tatăl, dar m-am răzgândit. Făgăraşului îi dedic întreaga operă a scriitorului Lucian Boia.
Recunosc că prin anul II de facultate, când ni s-a recomandat să citim Franţa între hegemonie şi declin am strâmbat din nas că eu nu am de gând s-o citesc iar acum câteva luni, pe când am început să lucrez la licenţă am intrat din nou în contact cu operele istoricului, dar de data aceasta am fost fermecată. Cărţile domnului Boia nu se citesc repede. Trebuie să fie degustate, savurate, întoarse pe toate părţile, disecate cuvânt cu cuvânt şi abia apoi, la o a doua lectură discutate şi interpretate. Vă recomand cu drag Istorie şi mit în conştiinţa românească, carte pe care o recitesc în această perioadă şi De ce este România altfel?