Pentru Castelul Bran a cărui istorie este legată de Cavalerii Teutoni, Vlad (Dracul) Ţepeş iar în epoca modernă de familia regală a României aveam pregătită cartea lui Bram Stocker, Dracula, care, la prima lectură în urmă cu ceva ani m-a dezamăgit complet. Am auzit de ea pe un forum dedicat anime-urilor. Cel sau cea (greu să-mi mai aduc aminte cine a scris recenzia că doar au trecut cam şapte ani) care a făcut prezentarea cărţii m-a băgat în sperieţi. Atât de scarry a putut descrie ce se întâmplă în carte încât mi-am zis că n-am de gând s-o citesc. Nu-mi pasă că-i o carte de referinţă, eu nu aveam de gând s-o citesc şi cu asta basta. Dar am rezistat tentaţiei ? Normal că nu. Am dat fuguţa la bibliotecă (pe vremea aceea nu-mi cumpăram cărţi din astea „interzise”) şi am luat-o. Am deschis-o cu răsuflarea tăiată, probabil crezând că o să sară dintre pagini cine ştie ce lighioană, dar ... surpriză! Cartea nu era nici pe departe atât de horror pe cât a fost descrisă, deşi trebuie să recunosc că toate apariţiile contelui mi-au cam dat fiori.
Cu toată dezamăgirea mea recomand cartea fanilor seriei scrise de Anne Rice, Twilight şi altor cărţi vampireşti fiindcă sunt convinsă că trebuie să se mai fi scris de la Stephenie Meyer încoace. Este un roman care trebuie citit dacă nu neapărat pentru poveste (care acum ar părea puţin falsă, având în vedere că toţi ştim că vampirii sunt de fapt nişte nemuritori neînţeleşi de societate, care fac eforturi uriaşe să se integreze şi îşi doresc doar să fie iubiţi) atunci pentru a retrăi un secol învăluit în ceaţa întunecată care coboară de pe crestele Carpaţilor.
Dacă tot suntem încă la Bran şi am amintit de familia regală a României nu pot să mă abţin să nu vă recomand nu (deşi insist să o citiţi dacă nu aţi reuşit până acum) Povestea vieţii mele, jurnalul Reginei Maria, ci o carte la fel de fantastică, un portal spre nevolnica Europă, condusă încă de marile monarhii din sânul cărora se va ridica un mic regat condus de o strălucitoare regină, Missy, regina României de Guy Gauthier.