Seara a început. Otilia a păşit pe pragul restaurantului şi în acel moment toate privirile s-au îndreptat spre ea. Purta o rochie roşie nici foarte largă, nici foarte strâmtă, perfectă pentru a-i scoate în evidenţă formele doar cât trebuia. Mereu ştia să-si aleagă ţinutele la fix. Avea nişte bretele subţiri de la rochie şi părul prins în coadă pentru a-i scoate în evidenţă spatele. Oh, radia de frumuseţe şi fericire. Se simţea mândră şi sigură pe ea. Şi nu pentru că toţi bărbaţii din acea încăpere o priveau curioşi şi interesaţi de ea, ci pentru că reuşea să surprindă mereu pe toată lumea cu simplitate şi o pasiune ce nu se mai văzuse la nimeni. Era unică prin felul ei de a fi, de a trata orice problema până şi prin modul cum defila prin restaurant, parcă abia atingea podeaua, ca şi o balerină sau o lebădă. Graţioasă şi elegantă.
Domnişoara în roşu
de Theis Denisa