Da, asta ar însemna că toată viaţa noastră pe „Pământ” ar fi doar viaţa noastră fetală şi ne-ar face să privim „moartea” doar ca pe o naştere, ne-am lepăda de corpul nostru fizic pe care l-am putea echivala cu amniosul şi ne-am trezi din „somn”, atunci doar corpurile noastre astrale ne vor reprezenta şi conştiinţa noastră ar fi la un nivel mult mai ridicat.
Se-mbracă pietrele în flori
Pătrunse de un suflet cald;
Natura e cuprinsă de fiori
Într-o sclipire de smarald.
Muguri de flori şi fantezii,
O viaţă prinsă în culori…
Lumină, zvon de rapsodii
Se-nalţă în zbor de cocori!
Cu vise şi elanuri albăstrii
Însingurări de ochi aprinzi
Şi focul stins al sărutării
Uitat pe margini de oglinzi.
Se-aude zvon de primăvară,
Iar mugurii acum învaţă
A nu mai fi pe ram povară
Visând către o nouă viaţă.
Toporaşi şi violete
Fac prin crânguri acolade,
Iar pe umeri flori buchete
Se aşează în cascade.
de Titi Nechita
Scris de Grosu Mădălina
Flori de suflet