Revista Orizonturi Literare Aprilie 2014 | Page 37

Inciampai sulle radici

e lo vidi

tra caligine-fumo da panchine e tombini,

mi sorrideva ed invitava,

avrei voluto un fico, forse parlare,

ma rosso in volto,

come ammettere

di non saper distinguere un albero

in mezzo alla foresta?

Oh Zaccheo, quale dio ricorda?

Qui non ci sono bestie feroci

ch'io possa salir con te sulla pianta

e giocare insieme a nasconderci?

Due volti

e intorno quante voci..

Andiamo a casa che il maestro ci aspetta

e l'incenso sta finendo di bruciare.

L'albero di Zaccheo

Mă împiedicai de rădăcini

şi-l văzui pe el

prin negură-fum din bănci şi guri de canal,

îmi zâmbea şi mă invita,

aş fi vrut o smochină, oare să vorbesc,

dar roşu la faţă,

cum să admit

că nu ştiu să recunosc un copac

în mijlocul pădurii?

O Zaheu, ce fel de zeu îşi aminteşte?

Aici nu există fiare sălbatice

ca să mă pot urca cu tine în copac

şi să ne jucăm împreună de-a v-aţi ascunselea?

Două chipuri

şi în jur ce de voci..

Să mergem acasă că maestrul ne așteaptă

şi tămâia se termină de ars.

de Luca Cipolla

Traducere: