La liceu, nu am mers mai departe în domeniul artelor plastice. Eu şi fratele meu aveam aproape aceeaşi nota la examene şi am ales acelaşi profil, ca să fim în aceeaşi clasă, cum fusesem şi până atunci. Dar, în clasa a IX-a, am reînceput să desenez cu pasiune (şi la şcoală, şi acasă). Mi-am dat seama că locul meu este, de fapt, la liceul de arte plastice şi că trebuie să mă transfer nu numai pentru că desenam dar şi pentru că mediul era total diferit. Iniţial, părinţii mei nu au fost de acord, dar, până la urmă, am reuşit să-i conving şi, în clasa a 10-a, am susţinut probele de admitere şi am reuşit.
Am început să le desenez aceste benzi sau manga, cum le numesc eu, la sfârşitul anului 2013.
Când m-am apucat, am făcut-o pentru a-mi exersa îndemânarea. Ulterior, m-am gândit că, dacă au succes, poate voi reuşi să le comercializez nu doar pe internet, ci şi în librării sau chioşcuri.
Aceste benzi desenate au un succes foarte mare în Asia, în SUA şi în Occident, dar în România oamenii nu-şi permit să le cumpere decât dacă au un preţ foarte mic.
Artiştii din Japonia care creează manga (benzi desenate în care sunt ilustrate paginile alb-negru, doar unele pagini sunt colorate, iar scenele se citesc de la dreapta la stânga), câştigã foarte mult. În anul 2012, s-au investit în Asia miliarde de dolari numai în industria tipografică.
După manga-urile care au succes, un producãtor poate face animaţii. Eu mi-aş fi dorit să am propria animaţie, de aceea am început să desenez manga.
De cât timp realizezi benzi desenate?
Aceste desene reprezintă un job sau doar o pasiune? Îţi imaginezi un viitor sigur realizând benzi desenate?