Revista Optimism nr. 33/2017 Baylor nr 33 FINAL - Page 3

Noi suntem Baylor! Ștefania și puterea exemplului Ș tefania Mihale este directorul de dezvoltare programe medicale al Fundaţiei Baylor Marea Neagră. Ștef este un personaj de poveste, pe care cu greu îl ghicești în spatele tăcerii și al seriozității ei. Însă, când începe să povestească despre călăto- riile ei în jurul lumii începi să cunoști omul bun, mereu dornic să înveţe ceva nou, mereu dispus să ajute pe cineva aflat într-un moment delicat al vieţii, mare iubitor de câini, pisici, raţe și multe alte animale. Ștafania are studii de asistenţă socială și lucrează la Baylor „de când lumea și pămân- tul”, cum se spune în popor. Am lăsat-o să vă povestească despre Baylor, despre una din- tre persoanele care i-au influenţat viaţa și, în plan secund, despre sine. „Nu pot vorbi despre începutul meu la Baylor pentru că Baylor a fost doar o continuare a activității desfășurate înainte în proiecte destinate copiilor cu infecție cu HIV sub îndrumarea d-nei dr. Mătușa. De altfel, prima întâlnire cu d-na dr. Mătușa este cea care mi-a rămas cel mai puternic în memorie. A fost o întâlnire la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase, la etajul 2, pe secția de copii, dimineața devreme, acum mai bine de 17 ani. Absolvisem în acea vară facultatea de asistență socială din cadrul Universității București și întâmplător am aflat despre postul de asistent social disponibil în cadrul proiectelor des- fășurate de d-na dr. Mătușa. Nu îmi amintesc de dis- cuția care a avut loc în timpul interviului, dar știu ca toți cei întâlniți în acea zi au fost foarte amabili cu mine și m-au făcut să mă simt mai puțin pierdută pe culoarele spitalului, încercând să îmi dau seama cum ceea ce învățasem în facultate se potrivea cu ce se întâmpla în spital. Marți, pe 5 decem- brie 2017, d-na dr. Mătușa s-a retras ofi- cial din activitatea ei la Baylor și, încercând să mă gândesc la un mesaj de rămas bun, am reflectat la cei 17 ani petrecuți împre- ună punând în aplicare proiecte în domeniul infecției cu HIV atunci când se știau atât de puține lucruri despre această boală și când porneai tot timpul doar de la ceea ce știa echipa de atunci, sau de la ceea ce observam în timpul lucrului cu beneficiarii de atunci. Privind în urmă, acum știu că totul a fost posibil pentru că am avut exemplul d-nei dr. Mătușa: indiferent de situație important este să faci tot ce e posibil fără să uiți niciodată că pacientul este cel mai important. Baylor este astăzi aici și eu sunt la Baylor datorită d-nei dr. Mătușa.” 3