In memoriam Cătălina Sevastre
Nu întotdeauna vedem toate faţetele unei organizaţii . Sau toate feţele ei . Uneori , din păcate foarte des , există persoane pe care pacienţii , beneficiarii nu le văd . Dar asta nu înseamnă că munca lor este mai puţin importantă decât a celor care interacţionează zi de zi cu cei care trec pragul Fundaţiei Baylor . Iar absenţa lor , a celor pe care pacienţii nu îi cunosc , este resimţită profund de cei care îşi trăiesc cea mai mare parte a zilei aici , la serviciu .
Asemenea unui organism viu , un colectiv suferă şi sângerează atunci când îi dispare un membru . Simte durere , caută mecanisme , le identifică , se remontează şi , ştergându-şi lacrimile , merge mai departe . Dar nu uită . Aşa suntem noi acum , încă în convalescenţă .
Ea este Cătălina Sevastre . Este colega noastră . A fost la Baylor încă de la început . Dar nu mai este aici , lângă noi . Ne priveşte , însă , de undeva , suntem siguri . Şi ne lipseşte .