fw.
CUM O FI
„SĂ N-AI
PROBLEME'
■
Cum o fi „sa n-ai probleme"?
Este pentru m ine la fel
de greu de im aginat ca şi,
să zicem, viaţa Intr-un
spaţiu cu cel mult două
dimensiuni.
Vii a casă înfometata
şi constaţi că nu găseşti
nim ic comestibil. Este o
problemă. Şi
e problem a
ta. Alta ar fi situaţia dacă
acest lucru se întâm plă
vecinei tale. E problem a ei.
Chiar dacă se pare că nu
avem probleme, ni le facem
singure.Şi ce-şiface om ul
cu mintea lui... D a că se va
întâm pla să-ţi pui o
io
întrebare, bineînţeles, m ă
refer acum la fizică şi
constatând că nu poţi da
un răspuns mulţumitor, pe
baza experienţei pe care o
ai, urm ează un sin gu r p a s
(iar algoritmul?!), şi acest
p a s este dorinţa im ensă de
a o rezolva, pentru ca
întrebarea să se
transforme într-o
problemă. Problem ă a ta.
Din acest m om ent parcă
eşti alt om. Mergi peste tot
cu ea; citeşti şi reciteşti tot
ce crezi că te-ar putea
ajuta; te trezeşti brusc
din so m n cu impresia că
ai soluţia; te surprinzi în
timpul unor conversaţii
pe care nu le auzi
sp u n â n d „d a " sa u „ nu",
adică exact contrariul
decât cerea uzanţa şi, în
cazuri fericite ( în plină
stradă), z ic i: „Am
găsit!" (caz în care
întreaga fam ilie răsuflă
uşurată). Cu alte cuvinte,
problem a ta devine
stăp âna ta. Constaţi că,
de fapt, nu ea este a ta, ci
tu eşti
/ a ei.