FIZICA
FIZICA APLICATA
Localizarea este, de asemenea, un factor important când vine vorba de explozia zahărului. Faptul
că particulele de zahăr ard atât de repede împiedică declanşarea anumitor explozii. Nu există
mult combustibil în ele, deci, pentru ca o explozie mare să se declanşeze, particulele trebuie să
fie aşezate la o distanţă precisă.
Până în secolul al XIX-Lea, navele de foc erau uneori folosite în luptele pe mare. Navele de foc
erau vase bătrâne sau ieftine stropite din plin cu un combustibil, incendiate şi apoi împinse către
vasele inamice, în speranţa că acestea aveau să ia şi ele foc. Acestea incendiau la rândul lor şi
mai multe vase, până când, dacă cei dintâi aveau noroc, nu mai rămânea niciun duşman.
Cantitatea de combustibil necesară fiecărei nave trebuia să fie calculată cu exactitate. Dacă
navele ardeau prea repede, se scufundau înainte de a ajunge la inamic.
Particulele de zahăr seamănă foarte mult cu aceste nave. Ele trebuie să se afle într-o poziţie din
care să poate ajunge la cealaltă serie de particule şi să o aprindă pe aceasta înainte de a se
stinge. La rândul ei, aceasta trebuie să ajungă la următoarea pentru ca explozia să aibă loc. Acest
lucru e dificil de realizat în contexte domestice. în fabricile unde se prelucrează mâncarea,
zahărul constituie un real pericol. Când zahărul a cauzat explozii, acest lucru s-a petrecut în
rafinării, unde el acoperea pereţii şi suprafeţele, iar zahărul pudră se ridica în aer.
Nu doar zahărul explodează. Şi făina este alcătuită din carbohidraţi - multe molecule de zahăr
lipite unele de altele. Şi ea poate exploda în acelaşi mod ca zahărul. Presupun că acelaşi lucru se
poate întâmpla şi cu praful de cacao. Majoritatea materialelor organice pot arde. Probabil şi
bicarbonatul de sodiu.
Acum trebuie doar să mai găsesc un mod de a face ouăle, untul şi vanilia să explodeze şi voi avea
arma supremă - prăjitura inflamabilă - iar lumea va fi a mea.
v