Ambele relevă apropierea unei idei
einsteiniene şi imaginile de dilatare şi
comprimare a timpului din Sărmanul
Dionis . Dacă studiem caietele
manuscrise, constatăm că Eminescu a
pornit de fapt de la unele aspecte
elementare ale relativităţii mişcării. In
căutarea a ceea ce numim sistem de
referinţă , poetul se întreabă: „Pentru a
constata mişcarea , trebuie ceva nemişcat.
( Absoluta mişcare )„
.Treptat, ideea se clarifică: Judecă
repaosul sau mişcarea unui corp ,
comparând poziţia sa cu aceea a obiectelor
care-lînconjoară , despre care admitem că
sunt în repaos...„( ms. 2267. pag.34).
A p o i: „ Unde-i mişcarea când spaţiul e
nemărginit? ( ms. 2269 , fila 33).
„ LA STEAUA CARE A RĂSĂRIT
E-0 CALE ATÂT DE LUNGĂ,
CĂ MII DE ANI l-AU TREBUIT
LUMINII SĂ NE-AJUNGĂ.
POATE DE MULT S-A STINS ÎN
DRUM
ÎN DEPĂRTĂRI ALBASTRE f
IAR RAZA El ABIA ACUM
LUCI VEDERII NOASTRE.,,
( LA STEAUA)
„...Şl TOT ASTFEL DACĂ ÎNCHID UN OCHI VĂD
MÂNA MEA MAI MICĂ DECÂT CU AMÂNDOI.
DE-AŞ AVE TREI OCHI AŞ VEDE-0 Şl MAI M A R E , Şl
CU CÂT MAI MULŢI OCHI AŞ A V E , CU ATÂTA
LUCRURILE TOATE DIMPREJURUL MEU AR PÂRE MAI
MARI„
„...ÎN FAPTĂ LUMEA-I VISUL SUFLETULUI NOSTRU .
NU EXISTĂ NICI T IM P , NICI SPAŢIU - ELE SUNT
NUMAI ÎN SUFLETUL NOSTRU. TRECUT Şl VIITOR E ÎN
SUFLETUL MEUf CA PĂDUREA ÎNTR-UN SÂMBURE DE
GHINDĂ Şl INFINITUL ASEM ENEA, CU REFLECTAREA
CERULUI ÎNSTELAT ÎNTR-UN STROP DE ROUĂ„.
„...VISĂM CĂLĂTORII ÎN UNIVERS : NU-I OARE
UNIVERSUL ÎN NOI ? ADÂNCIMILE SPIRITULUI
NOSTRU NU LE CUNOAŞTEM. DRUMUL CEL TAINIC
DUCE ÎNĂUNTRU. ÎN NOI SAU NICĂIERI ESTE
VEŞNICIA CU LUMILE E l, CU TRECUTUL Şl
VIITORUL,,.
SĂRMANUL DIONIS
Sunt doar câteva exemple de
aplicare a consecinţelor
postulatelor lui Einstein în
operele literare.
Articol realizat de
PROF. RODICA POPESCU
7